Am aproape 25 de ani (da, pe 25 iulie aștept fanfara, flori si manifestări ca de 23 august acum ceva ani), aproape o tona, aproape un an de capitol 3, aproape o familie, sunt aproape frumoasa, aproape deșteaptă, aproape râvnita de gușterii cu bale in coltu' gurii.
Sunt aproape 5 ani de când mi-am dat seama de oamenii din juru' meu (da, m-a înțărcat mama mai târziu), cam vreo 6 de când am terminat liceul (pana si eu am fost in stare de asa ceva), vreo 2 de când am ajuns de la 2 tone la o tona, vreo 2 ani in care am încercat sa fac fecalele colb in București (țăran ajuns la oraș), vreo 2 jumate de cand am blogu`, s.a.m.d.
Dar am foarte mult timp de cand mi-am dat seama de țara in care trăiesc. Pana acum ceva timp, putin pt ca sunt retardata din născare, am zis ca asa e firesc, ca de..."ce poti sa faci?".
De CURând am realizat mai bine ca mama e bugetar, ca dumnealui e bugetar, ca una din putinele prietene dragi sufletului meu e profesoara si aproape moare de foame, ca bunica-mea e fost cadru didactic..pensionat and so on.
Am laptop, PC, mp3 player (da, sunt old school), "celular", plasma in sufragerie, conexiune la net, stiu sa folosesc diverse "gadget`uri" - adica...jucarii d-astea moderne, stiu sa fac ceva treburi c`un pc sau c`un laptop, am curent electric, apa curent, aer conditionat, usa metalica si termopane. Drept urmare, m-am emancipat. Nu mai ascult povesti la vinil ci pe net, nu mai cumpar casete cu muzica - existe youtube, nu ma uit afara pe geam sa vad ce fel va fi vremea...caut pe net - asta apropo de bancu` ala: "ai vazut ce ninge afara? - Nu, da`mi link sa vad". Si nu sunt singurul roman care le are pe astea mai sus mentionate. Si desi avem toate aceste modalitati de informare, traim intr-un intuneric crancen. Sau asa ne place.
Ne ghidam toata ziua buna ziua dupa 2 replici "ce putem sa facem?" si "sa speram ca o sa fie mai bine". Apai cu speranta, sa ma ierte barbosu`, nu faci nimic. Toti sunt revoltati, suparati, deprimati, frustrati dar nu ne gandim la nicio solutie "stai sa vedem ce-o sa fie".
Sunt inconjurata de bugetari care sunt la limita puterilor, carora le arde fundu` in vederea unei eventuale restructurari, oameni care acum 2 ani pe vremea asta castigau decent iar acum sunt aproape la nivel de agent de salubritate publica. Sa nu fiu inteleasa gresit, ce fac oamenii aia care curata strazile - e onorabil, eu ii admir si ii aplaud - eu nu as putea sa fac asta. Dar pt a te angaja acolo, singura calitate de care ai nevoie este mersul biped si functionarea membrelor. Atat. Dar ca sa fii in sistemul bugetar, ai nevoie si de cap, cat de cat acolo. Umbli cu acte, cu bani, cu oameni sau..mai rau cu copiii altora - profesor, nu pedofil.
Prietenei mele i se cere performanta in ceea ce priveste puradeii din clasa, dar salariul ei este mai mult decat mic. Mamei i se cere corectitudine, verticalitate si seriozitate, desi salariul ei exista doar in ziua in care este virat pe card (da, asta pt ca in secolul 21 tre sa ai banii pe card). Dumnealui i se cere la fel, corectitudine, punctualitate, seriozitate desi...banii nu exista nici macar in ziua in care sunt virati pe card.
Dar, se poate si mai rau, nu? E normal ca in secolul 21, in care esti inconjurat de modernitate, tu sa traiesti ca`n evul mediu. Mie mi se pare plauzibil. E corect pana la Dumnezeu si`napoi.
Abia astept momentul in care se va semna contract de munca in care sa nu fie stipulat niciun salariu sau sa fie ceva de genul "salariul se acorda o data la 2 ani, in data de x, dar doar intr`o singura luna" - nu rade, o sa se intample.
Traiesc in Romania si...atat!
