Postarea asta o voi folosi ca sa imi vars frustarea si nemultumirea cauzate de tot ce citesc zilnic, de tot ce ma inconjoara zilnic, de tot ce aud zilnic...in materie de "parenting" that is. Ca de, nu ii mai zice "cresterea copilului", ii zice "parenting". Suna mai nu stiu cum.
Si, "mama, (s)tai" cum zice Mișu, ca exista mai multe tipuri de parenting. CIO (cry it out) sau AP (attachment parenting - al cărui fan înfocat ma declar ca sunt). Dar nu asta e important!
In ultimele 2 luni (sper sa nu ma insele memoria si orientarea in spatiu temporal asa tare), am citit minim 4 "scrisori" ale unor parinti catre alti parinti. Pana si in era tehnologiei, tot la biata scrisoare ajungem (chiar si asa, sub forma unei postari pe-un blog de 5 lei rupt, cum e al meu).
Asa ca vreau si eu scrisoare mea, adresata părinților de pe cealaltă parte a graniței de "parenting", dar si celor care nu au copil si care acum sunt SUFOCAȚI pana peste cap de prietenii/cunoștințele cu copii si despre poveștile cu gradi, doamna, etc.
1. Rușinea e o chestie la fel ca binele. Sunt niște limite impuse de oameni, atunci cand sunt obositi, nervoși, flamanzi, însetați, stresați, etc. Adică, eu - părintele atotputernic, vad ca mana de om pe care o am in dotare nu face ce zic eu. Si atunci tre' sa gasesc o uneltire astfel incat sa determin un copil, cu intelectul si capacitatea de intelegere a unui pui de pisica, sa faca cum/ce/cat/cand vreau eu. De ce? Pentru ca "eu te-am facut, eu te omor"; pentru ca "Vezi? baietelul ala nu plange. Vaiiii, ce rusineeeee!" Si aici intervine rusinea. Nici tu ca adult nu stii care sunt limitele rusinii, dar te mai caci asa pe tine in fata copilului, o faci pe seful. Si atunci ii zici ca e rusine sa planga, e rusine sa tipe, e rusine sa fie murdar, e rusine sa isi doreasca TOATE JUCARIILE dintr-un magazin, e rusine ca nu pupa icoane, e rusine ca se caca in pampers si la 3 ani, e rusine ca roade suzeta si la 2 ani -asta dupa ce i-a dat-o la degustat si cainelui din fata blocului, e rusine ca nu stie CEL PUTIN o poezie, la fel ca Gigel (Vai, tu, dar nepotu' lu Xulescu numara pana la 20 de catralioane - in 87 de limbi si dialecte), e rusine ca sta la ma-sa la in brate, e rușine. In general e rusine!!!!!!! Daca nu se conformează standardelor, daca nu merge cu turma, e RUȘINE!!!!
2. Se învață in brate. Pai?! Nu-i normal? Zau ca n-as avea juma' de tona si eu as vrea sa fiu carata in brate! NON STOP!
3.Atenție excesiva.Cica, zic astia mai experti in "parenting" decat mine, ca nu e bine sa ii dai toata atentia copilului, pentru ca dupa aia nu o sa mai fie independent, pentru ca o sa fie mamos, pentru ca o sa fie un papa lapte (ingrijorator - Mihai inca papa lapte), pentru ca va avea mereu nevoie de atentie. PAI SIIII?????? Cine nu ar vrea atentie? Si ce-o fi asa gresit ca vrea atentie? Daca o am (atentia adica), de ce sa nu i-o ofer? Apai, asta micu' de aproape 1 metru, nu e al meu? Oare nu am facut un angajament fata de el in momentul in care mi-am dat seama de existenta lui? Sau l-am facut doar pt ca "a venit vremea"???La drept vorbind, asa ca sa ma perii singura, nu-mi venise vreme, ca-s o mama tanara - MILF cum ar zice multi :>
4. Nu ii mai explica tot, interzici si gata. Clar, e o logica grozava, care sigur imi va ajuta copilul pe viitor. Pentru ca el acum e mic si prost si nu intelege daca eu ii explic de 1000000 ori acelasi cacat. "Scoate-i suzeta, nu ii face bine, nu ii mai da lapte din biberon, ca face nu stiu ce". ZAu?! Da eu oare unde traiesc? Oare eu m-am nascut odata cu Misu si sunt la fel de lipsita de informatii ca el? Stiu, bre, stiu toate astea, la fel cum stiu si efectele folosirii indelungate a oricarui "obEct". Dar, nu e mai simplu (pentru mine, ca-s comoda) sa il las in ritmul lui?! M-am chinuit peste juma de an sa arunc suzeta aia la caini, la pisici, la porci, la bebelusi, la mamaia, la tataia, la wc, la gunoi. Degeaba! Pana cand Mihai n-a decretat ca e mare, ca nu mai e bebelus, pana cand nu a aruncat-o (suzeta nr. 20 cred) singur la caini, degeaba!
5.Nu poti sa fii prietena cu copilul. Sac! Momentan pot! "Na, na, na, na!" S
6.Nu ii mai lua toate jucariile. Pai nu i le iau, ca doar nu-s vaduva lu Steve Jobs. Ii iau ce ii place, cand ii place si cand are nevoie.
7. Nu mai dormi cu el in pat. O sa il inveti dependent de voi. Dar partenerul nu se supara? Ei, iaca! Da' nu e si al lui? cum adica? Sa las copilul sa doarma singur intr-o camera si noi 2 sa ne lafaim la tv si alte alea? Nu, nene! Dormim la gramada, ca triburile! Si ce bine e cand te trezesti cu genunchi in gura, cu vorbe in timpu noptii, cand te trezesti speriat pentru ca deodata il auzi pe Mihai ca il invoca pe Mickey.
8.Nu stii sa vorbesti decat despre Mihai. Gresit! Nu stiu sa ma laud decat cu Mihai, pentru ca este singurul lucru cu adevarat bun pe care l-am facut si care mi-a iesit PERFECT!
Sa lasam doar 8 puncte momentan.
P.s. Nu sunt o mama perfecta, dar vreau sa fiu. Dar la fel ca si rusinea, perfectiunea e relativa. Nu-mi cer scuze fata de cei care cred ca bravez cu "meseria asta". Chiar nu bravez! E meseria la care ma pricep, cel putin pana acum, e singurul job care imi place, e jobul unde vin de placere :)
p.p.s N-am alaptat in public, nu l-am purtat in sisteme ergonomice, nu i-am luat totul bio/mio, nu l-am dus in concedii in locuri misto, nu i-am cumparat haine/jucarii scumpe, nu ii iau tot ce au ceilalti copii pentru ca nu am asa multi bani ca alti parinti, dar ce fac altfel decat MULTI PARINTI care ma inconjoara : IMI IUBESC SI IMI RESPECT COPILUL, ASA MIC CUM E!
