Hell on earth...for now

        Cand m-am mutat in Bucuresti aveam vise de copil prost, inocent. Some of them came true, some of them didn't. Banuiesc ca in proportie de 90% vina imi apartine pt cele care nu s-au indeplinit. Sau poate nu; mi-e prea greu sa ma gandesc...finally am recunoscut ca imi este greu sa gandesc...nu se intampla prea des sa ma las batuta. Uhmm...BA DA! Mai ales atunci cand este vba de ceva serios, ceva ce trebuie facut. Daca este vorba de un moft, imediat mi-l satisfac, no matter what.

           Wouldn't it be ok daca as percepe lucrurile serioase si necesare ca pe un moft pe care trebuie sa mi-l fac? Ba da, tot o voce launtrica imi raspunde, dar degeaba. Cand ai ca adversar propria ta incapatanare, e cam greu sa castigi. Dai la o parte ambalajul frumos in care ai fost invelit, la fel procedezi si cu "scutul" pe care ti l-ai pus singur si ramai ca la control, numa ca de data asta nu mai ai nici macar o posibilitate de a te acoperi, nici macar cu mainile. Ia analizeaza-te! Tie iti place de tine? Tu ti-ai acorda incredere? Eu nu mi-as acorda mie incredere si, sincera sa fiu, nu's chiar cel mai mare fan al meu. De cele mai multe ori ma sperii de mine, chiar foarte des.

       Revenind la visele mele infantile, realizez ca toata ADUNATURA asta de oameni din Bucuresti nu face decat sa te frece, sa te macine. Eu asa percep toata atmosfera asta, toata miscarea asta browniana pe care o vad each and every single day. Agitatie, toata lumea pe fuga, nimeni nu zambeste dar la munca esti obligat prin training si contract sa zambesti..e ceva cam mult falsitate i would say.

      Wouldn't it be ok daca s-ar putea ca toata aglomeratia asta sa dispara? Sa nu fii nevoit sa pleci cu o ora, o ora jumate mai devreme pt a ajunge la 9 la munca? N-ar fi minunat daca nu s-ar mai face greva pe la metrou?

     Am fost acasa pt cateva zile (nu in concediu din pacate) sa ma tratez de-o mica viroza; nici macar gripa porcina nu se lipeste de mine :-j. A fost asa frumos acasa, nu-mi doream sa plec; cautam motive sa mai stau, but no can do. Botez has to work. Work now, live later. Life will wait for me outside. 

   Wouldn't it be ok daca as putea pleca in Canada si sa ii am langa mine pe toti cei pe care ii iubesc? Dar nu se poate...din pacate. Ce vb de 2 lei..."din pacate"...din pacatele cui? "Pacatele Evei"..imi sopteste unul din piticii din creier.

   Asa, scurt de incheiere...mi-e tare dor de Andrei (cel care a inceput capitolul 2), sper sa fie bine, sanatos, galben de gras; ma bucur ca am putut sa petrec ceva timp cu Silviu (chapter 1) si sa realizez ca orice s-ar intampla, intotdeauna voi fi atasata intr-un fel sau altu' de el; nu in ultimul rand, imi doresc foarte tare...and i'll fuckin' do it...sa'i vad pe ai mei ca se inteleg bine...once and for all!

 Wouldn't it be ok ?

One of these...

Mda, cam asa incepe fiecare zi din restu' vietii mele, "one of these days", "one of these mornings" o sa fac ceva bun pt mine.  A trecut foarte mult timp de cand n am mai facut ceva bun pt mine. Si-o sa fac, cat de curand.

Dar pana una alta, i m pretty happy ca mi am gasit loc de munca, ca am intrat la master la buget (norocu prostului in plm) si ca..i'm livin la vida loca, dar fara ricky martin. 

Angajandu'ma in "minunata" noastra capitala mi-am dat seama, INCA O DATA, ca nu e bine sa cataloghezi.  Am incercat in repetate randuri si fara succes, sa imi impun sa nu mai fac treaba asta; da' iata ca n am putut. Poate-mi iese de data asta. Da' totusi, eu de ce n as face-o? Daca si altii o fac? Si iote asa, sunt romanul tipic, care arunca ochiu si'n curtea vecinului, sa vad ce i face capra. Si ma refer strict la animalul domestic, nu la nevasta'sa din bucatarie. DA. Urasc femeile...da' nu pe toate. Urasc falsitatea si perfidia lor, inocenta pe care si-o insusesc desi ele sunt mai rele decat dracu insusi. 

Anyway, m am abatut de la subiect, ca de obicei. IN fine, am apucat sa pun mana pe "5 ani la auschwitz"...ar tbui s'o cititi. Mai ales voi fatucilor, sa vedeti acolo trai greu, nu acum, cand nu aveti bani sau nush ce cacat si nu puteti sa va cumparati nush ce porcarie de fard sau cacat. In fine, poate ca atricitatile alea ar fi prea dure pt creieru vostru parfumat cu Lancome sau plm..

Ah, extrapoland putin...de ce naiba le o fi placand femeilor sa tina barbatii sub papuc? cand de fapt ele militeaza pt egalitate intre sexe? domle, vrei egalitate, atunci pune mana si fa treaba singurica, lasa'l pe "nenorocitu' pulii mele". Va injositi ca proastele si apoi cereti drepturi, mi-e scarba.

well...iata ca am facut ceva bun pt mine, am mai aruncat o varza stricata capre vecinului..sa moara da'o dreacu.

Mda, inca n am renuntat la visu meu de a pocni vreo 2 pizde tandem:> GANGBANG, nu tort!

Haida, cam atat..ca si asa n am zis nimic de fapt..

p.s. Daca tot am daru de a vbi degeaba, as putea candida la presedentie, ce plm?!

Citeste o carte....

LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CH'ENTRATE


Era timpul sa fac un blog asa, nu? Bineinteles, intrebarea este adresata celor care mi-au vazut statusului de YM saptamana asta.

Pai na..ce poate sa fie mai infricosator decat fraza asta?

Pentru cei care poate nu stiu, anunt ca aceasta replica face parte din "Divina Comedie" a lui Dante, volumul Infernul, Cantul III. Dante foloseste aceasta inscriptie intr-un mod minunat, informandu-ne asupra prezentei acestor cuvinte deasupra intrarii in Infern. "Lasati orice speranta, voi ce intrati"...urat, foarte urat...caci Infernul ia pana si ultima, cea mai pura si cea mai omeneasca traire...speranta..singura ramasa de altfel in cutia Pandorei, dar asta este deja alta poveste.

Exceptand atractia mea pentru Divina Comedie, mi-am amintit de aceasta infricosatoare inscriptie in momentul in care citeam o carte despre lagarele de concentrare naziste. Cartea se numeste "Reteaua mortii" si este scria de Eugen Kogon. Recunosc...n-aveam habar de existenta cartii sau a autorului. Am cumparat-o intamplator de la Universitate, din Bucuresti...este exceptionala.

Revenind la versurile lui Dante si la legatura dintre acestea si "Reteaua Mortii"....in timpul lecturarii profunde a acestei impresionante carti (n.r. cea a lui Eugen Kogon) am intalnit un paragraf unde se vorbea de aceasta inscriptie, ce era folosita in loc de clasicul si amicalul "WELCOME", in momentul "cazarii" intr-un astfel de loc teribil.

Facand repede legatura (autorul mentioneaza de altfel de unde este luata fraza), am sunat-o pe mama si-am rugat-o sa`mi trimita Divina Comedie; mi se facuse "pofta" de stilul dantesc.

Ah..este o carte pe care o recomand din toata inima, tuturor! In schimb, este o carte care trebuie citita cu pixu`n mana si c`un carnetel alaturi. Sunt atat de multe notite care trebuie facute, atatea lucruri interesante care trebuie puse cap la cap...sau na..poate doar mintea mea de filolog cauta atat de departe..in momentul in care citeste o carte...

Oricum...daca puneti mana pe oricare din cele doua carti...nu le lasati din mana necitite...ar fi pacat.

Apropos de carti, in seara asta ma duc sa platesc 8 lei pentru o alta carte excelenta "Procesul de la Nurnberg".

Am asteptari mari de la cartea asta...sa vedem...

Va multumesc !

Cum mi-am petrecut sfarsitul....

Si nu, nu sfarsitul lumii..ci cum mi-am petrecut sfarsitul unei etape, unui capitol din viata mea. 

Asa sunt eu, imi impart viata intr-o serie de capitole, le numerotez in functie de importanta lor pentru mine si tinand cont de amprenta pe care au lasat-o asupra mea. Am inceput structurarea asta in urma cu putin timp, doar 3 ani de zile. Atunci a fost momentul de cumpana din viata mea, cand nu credeam ca o sa mai traiesc si dupa, nu reuseam sa ma vad peste 1 an, 2 ani, etc. 

In vara anului 2006, am simtit cum se strang pereti in juru' meu, cum ma sufoc, cum mor. Nu fizic, ci psihic; atunci a fost momentul in care am clacat, in care am incetat sa mai fac ceva, orice. Totul se intampla in voia sortii, eu nu faceam nimic, eram pe "pilot automat", poate doar unele reflexe sa mai fii functionat. O parte destul de mare din vara aia nu mi-o aduc aminte, oricat de mult as incerca. 

Mi-au trebuit 3 ANI, ca sa pot incheia acea depresie, acea stare letargica, in care m-am cufundat si scaldat cu placere. 3 ani in care, doar Dumnezeu stie ce-am facut, poate el tine minte, ca eu nu. 

Au fost momente in care am rasuflat usurata zicand "gata, s-a terminat, nu-mi mai pasa, inchei capitolul", dar erau doar scurte momente de "amagire". De fiecare data cand incercam sa scriu "the end" pentru primul capitol, aparea ceva care facea ca povestea sa mai continue, cel putin in mintea mea.

 Prieteni, cunostinte, familie, au incercat sa-mi vorbeasca, au incercat sa-mi arate ce e de facut sau macar sa-mi sugereze variante de a creiona "finalul". Nu au putut, pentru ca m-am inchis in mine si-am continuat sa traiesc in casuta mea de papusi, care fusese crapata in minuscule bucatele, dar care credeam cu ardoare ca se poate reface. Casa asta, a rezistat tuturor intemperiilor, dar n-a rezistat infatuarii si egoismului unuia din constructori.

Cand reusisem, parca, sa repar ceva din ea, atunci a venit lovitura de gratie, care a facut-o praf. A spart-o in bucatele atat de mici incat nu mai aveam ce salva, nu mai aveam ce lipi, nu aveam cum sa culeg nici macar o bucatica. Nu mi-a mai ramas nimic....absolut nimic, nici macar un fir de praf. Nimic, pentru asta m-am cufundat eu in apele tulburi ale depresiei si frustrarii, pentru nimic. Pentru asta m-am consumat, pentru asta am investit sentimente, timp, bani, tot.

                 Pentru ....NIMIC

Abia dupa 3 ani, cifra fatidica 3 (ca'n basme), am inteles ca trebuia sa ii pun capat de atunci, poate chiar dinainte de a incepe. Dupa 3 ani, am reusit sa inchei capitolul 1, cel mai important, cel mai marcant, cel mai dureros, cel care m-a facut sa urc pana`n cer si`apoi sa cobor pana`n strafundurile iadului.

Capitolu' asta a durat cu exactitate de pe 1.05.2006 pana pe 20-30 iunie 2009.

Iunie 2009, ah, o alta luna pe care o voi tine minte mereu. Atunci a aparut cineva, care m-a ajutat sa scriu finalul capitolului, a venit cu idei din exterior, care au ajutat foarte mult. NOUTATEA! Asta imi trebuia de la bun inceput! Umor, asta imi trebuia! Dezinhibare, asta imi trebuia! Sinceritate in gesturi, asta imi trebuia.

Aveam nevoie de fapt, doar de putina incredere si de putina apreciere, fara sa mi se conditioneze returnarea "favorurilor".

Asa s-a incheiat capitolul I, cu toate subcapitolele sale, mai mult sau mai putin marcante si ele, pe care le-am folosit in speranta punerii pe picioare a casutei...

Capitolul 2 poate nu va dura la fel de mult, poate va fi mai frumos, mai urat, cu certitudine va fi diferit. Sau, who the fuck knows, poate nu va mai fi deloc, poate voi avea doar un capitol in carte...

Va multumesc

Botezisme

     Viata si moarte, energie si pace, antiteze, urcusuri si coborasuri. Daca m-as opri astazi tot ar fi meritat tot. Chiar si greselile groaznice pe care le-am facut si pe care le-as sterge daca as putea. Durerile care mi-au ars si care au lasat urme adanci in sufletul meu, au meritat, pentru ca mi s-a permis sa merg pe unde am mers, si anume in iadul pe pamant, raiul pe pamant, iar, dedesubt, intre, prin, in el si deasupra.

     Ce-am invatat pana acum, din experientele mele, osciland intre bine si rau, este ca...te ajuta foarte mult, sa ii sochezi si sa ii sperii groaznic pe cei din jur, astfel incat ei sa nu mai vada cat de speriat esti tu. 

     Dureroase tare sunt momentele in care lumea are tendinta de a se indeparta de tine, doare tare. Auzi mereu „trebuie sa plec”, „imi pare rau, trebuie sa plec”. Unde dracu pleaca toata lumea cand trebuie sa plece?!

     Daca as avea copii, le-as spune ca nu este nevoie sa fie cineva, pentru ca daca esti cineva nu te face cineva cu adevarat...

      Tot ce trebuie sa se stie cu adevarat este ca...asta e realitatea, nu e raiul, nu trebuie sa fii perfect.  

Chiar daca devii bun la treaba asta, la ce anume devii bun cu exactitate?

Remember the time....

Sa mor, sa`nnebunesc, e 2:28 a.m. si mi-am zis ca e momentu` oportun sa dorm, afara ploua, e racoare...atmosfera perfecta...si pac pac primesc mail de la unu` din site`urile de stiri la care sunt abonata...;a murit michael jackson. And i was like what the fuck? ce cacat de stire mai au si astia?; si dau repede pe wikipedia (pentru ca se actualizeaza f repede) si acolo la fel scria....born 25 august 1958, date of death : 25.06.2009....unfuckin`believable....

http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Jackson

Imi zic, n`are cum ma totusi, draci;...si caut cnn, bbc...sa dea dracu`n` dracu...:| e adevarat...baga`mi`as sa`mi bag tot ce as putea sa imi bag!!!!!!!!!!!

http://news.bbc.co.uk/2/hi/entertainment/81199...

Sunt convinsa ca sunt foarte multi cei care regreta disparitia lui MJ...mie una mi`a pierit tot somnu...am crescut cu muzica lui, imi bate inima la fiecare videoclip cu el pt ca imi aduc aminte de perioade mult mai frumoase din viata mea, cand eram mica chiar ii ziceam maica`mii ca eu vreau sa ma marit cu Michael cand oi creste....Tin minte ca m`am indragostit de Michael in momentu` in care i`am vazut clipu` de la you are not alone, in care apare cu Lisa Marie Presley...

Imi aduc aminte in mod special o faza, cred ca aveam maxim 10 -11 ani, draci...ceva de genu`, si eram la mare cu ai mei si cu fratimiu, era ziua mea, 25 iulie..mama ma`sii... si la un momentan dat se aude de la radioul de pe plaja (Radio Vacanta) : Urmatoarea melodie, Michael jackson-Earth Song este dedicata Ruxandrei Botez din Galati din partea fratelui Alexandru. La multi ani Ruxandra..am inceput sa plang de emotie si de bucurie....extraordinar se auzea piesa acolo la mare...imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri....

Oricum, nimeni niciodata nu va putea face ceea ce a reusit el sa fac...sa`nnebunesc...mi se face pielea de gaina sa vb de el la trecut...pffffffff...mortii si ranitii ma`sii de treaba...

Imi pare al dracu` de rau pentru ce s`a intamplat, omul asta a facut istorie, a schimbat vieti, a oferit o alta viziune asupra lumii....offfffffffff....

Michael Jackson...eu una iti multumesc pt tot ce ai facut si pentru toate melodiile tale!

http://www.youtube.com/watch?v=f8muMo0fw_M&feature=related

That's one of the reasons....

That's one of the reasons i am a Bon Jovi fan. Pentru versurile lor, pentru linia lor melodica, pentru tot ce au reusit sa faca pana acum pentru noi, prin "noi" a se intelege (daca se poate) masa mare de populatie care si`a gasit alinarea, disperarea, iubirea, singuratea..trairile cele mai importante in versurile lor, noi cei care ne`am regasit in ceea ce ei canta, noi cei care ii admiram si ii iubim, noi cei care am crescut cu muzica lor, noi cei care am iubit pe muzica lor, am plans pe muzica lor si`am ras copilareste si sincer pe muzica.

Am descoperit formatia asta inca de mica, mi-a placut mereu, dar a inceput sa imi fie foarte draga inimii mele din cauza unei persoane, pe care nu vreau sa o mentionez, apropiatii mei ar putea intelege la cine fac referire. Undeva prin anul 2003 am inceput sa`mi deschid sertarul inimii pentru bon jovi; in momentul asta da pe afara.

Desi au avut cateva remarci negative la inceputul carierei lor, pe atunci scena muzica era invadata de heavy metal, glam metal..dar pana la ei nimeni nu a facut "teeth metal" dupa cum zicea vocalu` de twisted sisters ("i mean, what's with all that teeth in heavy metal), in ciuda acestor treburi, s-au impus, si`au castigat un public putin neinteresat pana atunci...femeile. Da, recunosc, sunt femeie si`mi plac melodiile lor. DA, recunosc, am plans pe melodiile lor, mi-a fost dor pe melodiile lor, i've been in my ups and in my downs pe muzica lor si pentru asta nu pot decat sa le multumesc!

Una din preferatele mele de la ei este "My guitar lies bleeding in my arms".

Va multumesc