Indraznesc sa nasc cum vreau, asta e noua moda printre mamele "moderne". Desi suntem in era tehnologie, nastem acasa, nastem la vecinu, nastem in taxi, nastem in garaj, nastem in piata, nastem la usa spitalului...DAR ASA CUM VREM, NU?! Fara sa ne gandim la consecinte, pentru ca suntem mature si avem putere de decizie asupra unei vieti care este abia la inceput.
Tot ce este in exces strica, ca e vorba de informatie, ca e vorba de sex, droguri, tutun, alcool, muzica, fani, dusmani. Excesul nu e bun!!!! Ei, si pentru ca suntem foarte bombardati zilnic cu toxine, draci laci, in mintea noastra unelteste gandul ca trebuie sa ne intoarcem la origini, sa mancam licheni si sa bem seva frunzelor, ca sa fim BIO. Medicamentele-s de cacat, toti medicii - fara exceptie- nu vor decat sa iti banii, tv minte, presa minte, toata lumea minte. E o intreaga teorie a consipiratiei....TOATA LUMEA E IMPOTRIVA TUTUROR!
Si atunci trebuie sa traiesti pe cont propriu. Cel mult iti faci o "haita" numa' cu oameni care gandesc ca tine, nicio idee mai la stanga sau mai la dreapta, spalati pe "creer" cu aceeasi metoda, oameni carora li s-a inoculat aceeasi idee ca si tie, ca totul din jur e de cacat si tre sa te bagi intr-o bula.
Sunt foarte revoltata si JUDEC femeile care nu se gandesc in primul si in primul rand la copil!!!! Dar foarte revoltata sunt! De ce?! Pentru ca din dorinta de a brava, de a fi mame cu adevarat, de a fi mame desavarsite, fac "efortul" supraomenesc de a naste natural, ca doar cine trece prin chinurile facerii e mama cu adevarat. IOTE FLEOSC! Si chiar daca medicul, care este rau intentionat de altfel-nu?, iti indica ca e mai bine sa faci cezariana, tu te revolti, te duci in alta parte, in creierul muntilor numai ca sa nasti cum vrei si eventual sa si mananci cordonul ombilical, ca animalele.
Hai sa va zic ceva, ca ma abtin de prea multa vreme :
* Daca te chinui 345422 ore sa nasti natural - asta nu te face o mama mai buna (ca nasti natural este PERFECT, DAR NU BRAVA - E ATAT DE FIRESC SA NASTI, NU TE LAUDA CU ASTA, NU E CA SI CUM ESTI PRIMA SI SINGURA MUIERE CARE NASTE);
Oricum, peste vreo 15 ani copilul nu o sa dea 2 bani pe modalitatea prin care a fost adus pe lumea. Daca te incapatanezi sa nasti natural, si asta are urmari asupra copilului, pe care tu ti le asumi (doar asa pt ca indraznesti sa nasti cum vrei)...da-mi voie sa iti zic ca esti tampita!
* Daca il alaptezi pana la 6 ani - nici asta nu te face o mama mai bune (SA ALAPTEZI E UNUL DINTRE CELE MAI BUNE LUCRURI PE CARE LE POTI FACE PT BEBE, DAR SA TE LAUZI PESTE TOT CU ASTA, SA DAI PESTE NAS MAMELOR CARE LE DAU COPIILOR LAPTE PRAF, E DOVADA DE PROSTIE, INSEAMNA CA NU TE POTI FACE REMARCATA PRIN ALTCEVA);
* Daca te lauzi ca esti gospodina, nu dormi noaptea, faci treaba cand doarme copilul, te mai si f**i din cand in cand, cu alte cuvinte consideri ca esti femeia perfecta, afla ca nu esti. Sexul poate astepta, mancarea la fel, iar curatenia cu atat mai mult! IMPORTANT ESTE COPILUL.
* Daca il porti in sisteme ergonomice - ASTA E MOTIV DE LAUDA
* Daca il educi frumos, daca nu tipi, daca nu il bati, daca il pui pe el mai presus de sotz/concubin - ASTA E MOTIV DE LAUDA.
* Daca il iubesti mai mult decat orice pe lumea asta, daca ai renunta la job pt copil, daca co-sleepuiti-ASTA E MOTIV DE LAUDA
Dar de fapt, postarea asta e scrisa din frustrarea mea de mama care nu a nascut natural, nu a alaptat pana la 3 ani si nici nu e gospodina/amanta perfecta si mereu aranjata. E frustrarea unei mame care pune copilul mai presus de toti si toate!
Ai fost vreodata fericit?
vineri, 7 noiembrie 2014
marți, 30 septembrie 2014
D'ale "gurii"
Vad prea des in jurul meu oameni care-s depasiti de situatie, indiferent care ar fi ea. Oameni care vor sa faca cacatu praf dar nu sunt in stare nici macar sa se spele pe ochi dimineata. Apropos, de ce o fi nevoie sa te speli zilnic?
Se ia un om, varsta medie, greutate la fel , inaltime "aidoma si la fel". Asadar, se ia mediocrul care e la orice colt de strada, de bloc, de gura de metrou, de intrare in parc, de cabinet medical..in general mediocrul e la colt. Poate ca ii plac colturil de cand era copil si era pedepsit si trebuia sa stea la colt pe coji de nuca. Dar aici intru in altceva, nu in cacat, si iar o iau de la capat cu latratul pe tema pedepsei la copii (alta data discutam despre asta).
Mdeci, el asa mediocru cum e, fara nicio realizare in viata, vrea sa fie Dumnezeu, Zoroastru, Buddha, s.a.m.d. Vrea! Normal ca vrea! Toti vrem! Ce vrem? Nu stim! Cand vrem? Acum! De la cine? De la toata lumea, dar sa nu muncim noi! Sau daca muncim, sa fie putin, nu prea mult ca te doare capu/spatele/curu.
Mediocrul stie sa faca cam vreo 2 lucruri f bine! Se pare ca se naste cu treaba asta, e un fel de dar primit de la ursitoare cand l-a fatat ma-sa.
1. Stie sa dea din coate. Il ajuta...e si micsare (cele 30 min recomandate pe zi), face rau si celor din jur, pt ca ii loveste cu coatele lui de neam prost, reuseste sa isi faca loc in multime...se face remarcat. Dar uite ca si o gramada de cacat se face remarcata, fara sa fie nevoie de prea multe din partea ei. Asadar, neconcluazionand nimic, doar crezandu-ma desteapta, mediocrul stie sa dea din coate. La propriu si la figurat. La propriu am zis deja de ce. La figurat pentru ca asa crede el ca poate sa obtina ceva. Da in stanga, da in dreapta, da in ma-sa, da in ta-su (in general mediocrul spre prost, nu are scrupule) si pana la urma tre sa il vada ala care carmuieste "pulimea" (adica patura aia de jos care trage ca boul la jug pentru 2-3 lei rupti).Si atunci sa te tii, atunci cand prostul (l-am redenumit pe mediocru) se face vazut de "shaful" al' mare, care e si el cam de aceeasi provenienta, doar ca poate este "umpic" mai scolit. Devin prieteni, camarazi, fac "bisericute" si isi fac un masterplan despre cum "le vom arata noi lor de ce suntem in stare!"
Va deveni foarte important la locul unde activeaza, indispensabil ca chilotii iarna, atat de important, incat i se va parea amuzant sa se creada destept. Pacat ca la treaba asta nu se pricepe.Desteptaciunea n-o poti mima sau imprumuta, o ai sau nu.
2. Stie sa pupe-n cur! Si, Doamne, cat de bine ii iese! Pupatul coroborat cu coatele fac un om ideal pt timpurile noastre. I-am putea spune...cot pupacios! Cotul pupacios nu stie de fapt sa faca nimic, nu are nicio pregatire, nicio ambitie mareata, nu respecta, nu poate fi respectat, nu stie unde se pune cratima, nu stie ce-s alea semne de punctuatie. TOTUSI, Cotul Pupacios stie mereu tot! Ca e vba de oferta de la coada de ulei, ca e vorba de vecinu de la 3 care abia si-a pus centrala (de unde dracu a avut ala bani de centrala?!?!),. ca e vorba de aia a lu Xulescu care a nascut (o curva, copil din flori, a fost in italia).
In general, oamenii de genu asta ajung f departe in viata. Pentru ca e ceva ciudat la mijloc, dupa ce ca esti prost, mai primesti si lucruri degeaba pt care nu trebuie sa te zbati.
Omu prost are noroc! Asta e clar!Si mi-am dat seama si de ce. Pentru ca atunci cand te nasti, divinitatea vede care-i prost sau destept. Daca esti destept, sigur tre sa te descurci sa iti fie bine, ca de, la tine se va aplica "norocul si-l face omul cu mana lui". Daca esti prost, divinitatii i se face mila de tine si sa iti "baga in traista" de mila, ca de.."prost sa fii, noroc sa ai".
Inca o postare legata de nimic, fara sens, doar ca m-am saturat de prosti frustrati in functii de conducere! (la electrica, la telefon, la intretinere, la, la, la ...LA LA BAND)
Se ia un om, varsta medie, greutate la fel , inaltime "aidoma si la fel". Asadar, se ia mediocrul care e la orice colt de strada, de bloc, de gura de metrou, de intrare in parc, de cabinet medical..in general mediocrul e la colt. Poate ca ii plac colturil de cand era copil si era pedepsit si trebuia sa stea la colt pe coji de nuca. Dar aici intru in altceva, nu in cacat, si iar o iau de la capat cu latratul pe tema pedepsei la copii (alta data discutam despre asta).
Mdeci, el asa mediocru cum e, fara nicio realizare in viata, vrea sa fie Dumnezeu, Zoroastru, Buddha, s.a.m.d. Vrea! Normal ca vrea! Toti vrem! Ce vrem? Nu stim! Cand vrem? Acum! De la cine? De la toata lumea, dar sa nu muncim noi! Sau daca muncim, sa fie putin, nu prea mult ca te doare capu/spatele/curu.
Mediocrul stie sa faca cam vreo 2 lucruri f bine! Se pare ca se naste cu treaba asta, e un fel de dar primit de la ursitoare cand l-a fatat ma-sa.
1. Stie sa dea din coate. Il ajuta...e si micsare (cele 30 min recomandate pe zi), face rau si celor din jur, pt ca ii loveste cu coatele lui de neam prost, reuseste sa isi faca loc in multime...se face remarcat. Dar uite ca si o gramada de cacat se face remarcata, fara sa fie nevoie de prea multe din partea ei. Asadar, neconcluazionand nimic, doar crezandu-ma desteapta, mediocrul stie sa dea din coate. La propriu si la figurat. La propriu am zis deja de ce. La figurat pentru ca asa crede el ca poate sa obtina ceva. Da in stanga, da in dreapta, da in ma-sa, da in ta-su (in general mediocrul spre prost, nu are scrupule) si pana la urma tre sa il vada ala care carmuieste "pulimea" (adica patura aia de jos care trage ca boul la jug pentru 2-3 lei rupti).Si atunci sa te tii, atunci cand prostul (l-am redenumit pe mediocru) se face vazut de "shaful" al' mare, care e si el cam de aceeasi provenienta, doar ca poate este "umpic" mai scolit. Devin prieteni, camarazi, fac "bisericute" si isi fac un masterplan despre cum "le vom arata noi lor de ce suntem in stare!"
Va deveni foarte important la locul unde activeaza, indispensabil ca chilotii iarna, atat de important, incat i se va parea amuzant sa se creada destept. Pacat ca la treaba asta nu se pricepe.Desteptaciunea n-o poti mima sau imprumuta, o ai sau nu.
2. Stie sa pupe-n cur! Si, Doamne, cat de bine ii iese! Pupatul coroborat cu coatele fac un om ideal pt timpurile noastre. I-am putea spune...cot pupacios! Cotul pupacios nu stie de fapt sa faca nimic, nu are nicio pregatire, nicio ambitie mareata, nu respecta, nu poate fi respectat, nu stie unde se pune cratima, nu stie ce-s alea semne de punctuatie. TOTUSI, Cotul Pupacios stie mereu tot! Ca e vba de oferta de la coada de ulei, ca e vorba de vecinu de la 3 care abia si-a pus centrala (de unde dracu a avut ala bani de centrala?!?!),. ca e vorba de aia a lu Xulescu care a nascut (o curva, copil din flori, a fost in italia).
In general, oamenii de genu asta ajung f departe in viata. Pentru ca e ceva ciudat la mijloc, dupa ce ca esti prost, mai primesti si lucruri degeaba pt care nu trebuie sa te zbati.
Omu prost are noroc! Asta e clar!Si mi-am dat seama si de ce. Pentru ca atunci cand te nasti, divinitatea vede care-i prost sau destept. Daca esti destept, sigur tre sa te descurci sa iti fie bine, ca de, la tine se va aplica "norocul si-l face omul cu mana lui". Daca esti prost, divinitatii i se face mila de tine si sa iti "baga in traista" de mila, ca de.."prost sa fii, noroc sa ai".
Inca o postare legata de nimic, fara sens, doar ca m-am saturat de prosti frustrati in functii de conducere! (la electrica, la telefon, la intretinere, la, la, la ...LA LA BAND)
marți, 16 septembrie 2014
iote asa
De vreo 3 ani si ceva incoace ma simt motivata in fiecare zi.
Daca pana acum trei ani eram o putoare fara margini, acum m-am mai "ingradit". M-am mai disciplinat, m-am mai ordonat, m-am mai aranjat, m-am mai dat cu lumea, cu alte cuvinte, cum ar zice mama, "m-am adunat de pe drumuri".
M-am adunat de pe drumuri, dar tot pe drum sunt, doar ca pe un altul, mult mult mai frumos.
Cine a avut vreodata OPORTUNITATEA sa ma cunoasca, stie ca nu eram chiar cel mai infocat admirator al copiilor...chiar deloc. Mi se pareau mici, scarbosi, murdari, galagiosi..Nu le faceam nimic, nu le vorbeam urat, dar sa fie la ei acolo, pe mine sa ma lase in pace, sa nu intervina in viata mea.
Si tocmai pentru ca nu mi-au placut, pentru toti cei din jur a fost o surpriza mare cand au aflat ca urmeaza sa fac si eu parte din randul "mamicilor cu bebelusi" -vba ăluia cu nume de gaze intestinale. Pentru aia mai cerebrali, a fost motiv de ingrijorare...
Ca de, doar eu is aia a dracu, fara frica de divinitate, care calca pe cadavre atunci cand vrea ceva, pe cineva, undeva, candva. Asa-s si acum...asta nu s-a schimbat. Doar ca acum, "the anger and frustation of growing up" se canalizeaza in alta parte, constructiv cum ar zice unii.
Ce nu sunt?!
Nu sunt o mama eroina, nu sunt o femeie care s-a sacrificat in momentul in care a nascut, nu sunt un om care si-a distrus viata pentru ca are un copil, nu ma plang ca este greu sa cresti un copil, nu regret nici macar o secunda ca am luat decizia asta, nu imi e dor de viata mea dinaintea lui, inca ma mir ca am putut sta asa mult timp fara el (totusi n-am stat asa mult, ca, stiti doar, sunt o mama tanara), nu l-am crescut cu toate alea bio, nu l-am crescut intr-un mediu steril..curat da, dar nu steril.
Ce sunt?!
Sunt o mama! Sunt o mama cu un baiat extraordinar! Am un copil minunat! Nu stiu ce am facut vreodata atat de bine in viata asta, de am primit un copil frumos! Am un copil pentru care as calca pe cadavre si as face multe alte cadavre daca ar fi nevoie! Pentru mine, NIMIC SI NIMENI nu conteaza cand vine vorba de Mihai! Poate sa fie vorba de ta'su, de mama, de tata, de fratimiu, de tine, de el, de ea, de directoare, de educatoare, de vanzatoarea de la magazin, de oamenii de pe strada...nu conteaza despre cine e vorba. Daca ai facut ceva, daca ai criticat in vreun fel modul in care il cresc pe Mihai sau modul in care se comporta Mihai intr-o situatie, daca ii reprosezi ceva cand de fapt ar trebui sa vorbesti cu mine, daca incerci sa il pacalesi, daca nu ii explici atunci cand ii zici ceva, daca ii interzici fara sa ii zici "de ce", daca nu ai timp pentru el si, CEL MAI GRAV, daca te pune mama dracu sa tipi la el sau sa il lovesti...ai belit mielu! Am sa te caut si-n gaura de sarpe si ai sa treci prin niste dureri de nici nu au fost inventate inca!
Dar, per total, sunt o persoana buna!: )
Daca pana acum trei ani eram o putoare fara margini, acum m-am mai "ingradit". M-am mai disciplinat, m-am mai ordonat, m-am mai aranjat, m-am mai dat cu lumea, cu alte cuvinte, cum ar zice mama, "m-am adunat de pe drumuri".
M-am adunat de pe drumuri, dar tot pe drum sunt, doar ca pe un altul, mult mult mai frumos.
Cine a avut vreodata OPORTUNITATEA sa ma cunoasca, stie ca nu eram chiar cel mai infocat admirator al copiilor...chiar deloc. Mi se pareau mici, scarbosi, murdari, galagiosi..Nu le faceam nimic, nu le vorbeam urat, dar sa fie la ei acolo, pe mine sa ma lase in pace, sa nu intervina in viata mea.
Si tocmai pentru ca nu mi-au placut, pentru toti cei din jur a fost o surpriza mare cand au aflat ca urmeaza sa fac si eu parte din randul "mamicilor cu bebelusi" -vba ăluia cu nume de gaze intestinale. Pentru aia mai cerebrali, a fost motiv de ingrijorare...
Ca de, doar eu is aia a dracu, fara frica de divinitate, care calca pe cadavre atunci cand vrea ceva, pe cineva, undeva, candva. Asa-s si acum...asta nu s-a schimbat. Doar ca acum, "the anger and frustation of growing up" se canalizeaza in alta parte, constructiv cum ar zice unii.
Ce nu sunt?!
Nu sunt o mama eroina, nu sunt o femeie care s-a sacrificat in momentul in care a nascut, nu sunt un om care si-a distrus viata pentru ca are un copil, nu ma plang ca este greu sa cresti un copil, nu regret nici macar o secunda ca am luat decizia asta, nu imi e dor de viata mea dinaintea lui, inca ma mir ca am putut sta asa mult timp fara el (totusi n-am stat asa mult, ca, stiti doar, sunt o mama tanara), nu l-am crescut cu toate alea bio, nu l-am crescut intr-un mediu steril..curat da, dar nu steril.
Ce sunt?!
Sunt o mama! Sunt o mama cu un baiat extraordinar! Am un copil minunat! Nu stiu ce am facut vreodata atat de bine in viata asta, de am primit un copil frumos! Am un copil pentru care as calca pe cadavre si as face multe alte cadavre daca ar fi nevoie! Pentru mine, NIMIC SI NIMENI nu conteaza cand vine vorba de Mihai! Poate sa fie vorba de ta'su, de mama, de tata, de fratimiu, de tine, de el, de ea, de directoare, de educatoare, de vanzatoarea de la magazin, de oamenii de pe strada...nu conteaza despre cine e vorba. Daca ai facut ceva, daca ai criticat in vreun fel modul in care il cresc pe Mihai sau modul in care se comporta Mihai intr-o situatie, daca ii reprosezi ceva cand de fapt ar trebui sa vorbesti cu mine, daca incerci sa il pacalesi, daca nu ii explici atunci cand ii zici ceva, daca ii interzici fara sa ii zici "de ce", daca nu ai timp pentru el si, CEL MAI GRAV, daca te pune mama dracu sa tipi la el sau sa il lovesti...ai belit mielu! Am sa te caut si-n gaura de sarpe si ai sa treci prin niste dureri de nici nu au fost inventate inca!
Dar, per total, sunt o persoana buna!: )
sâmbătă, 21 iunie 2014
"Scrisoare catre scrisorile scrise sub forma de scrisoare de alti parinti"
Postarea asta o voi folosi ca sa imi vars frustarea si nemultumirea cauzate de tot ce citesc zilnic, de tot ce ma inconjoara zilnic, de tot ce aud zilnic...in materie de "parenting" that is. Ca de, nu ii mai zice "cresterea copilului", ii zice "parenting". Suna mai nu stiu cum.
Si, "mama, (s)tai" cum zice Mișu, ca exista mai multe tipuri de parenting. CIO (cry it out) sau AP (attachment parenting - al cărui fan înfocat ma declar ca sunt). Dar nu asta e important!
In ultimele 2 luni (sper sa nu ma insele memoria si orientarea in spatiu temporal asa tare), am citit minim 4 "scrisori" ale unor parinti catre alti parinti. Pana si in era tehnologiei, tot la biata scrisoare ajungem (chiar si asa, sub forma unei postari pe-un blog de 5 lei rupt, cum e al meu).
Asa ca vreau si eu scrisoare mea, adresata părinților de pe cealaltă parte a graniței de "parenting", dar si celor care nu au copil si care acum sunt SUFOCAȚI pana peste cap de prietenii/cunoștințele cu copii si despre poveștile cu gradi, doamna, etc.
1. Rușinea e o chestie la fel ca binele. Sunt niște limite impuse de oameni, atunci cand sunt obositi, nervoși, flamanzi, însetați, stresați, etc. Adică, eu - părintele atotputernic, vad ca mana de om pe care o am in dotare nu face ce zic eu. Si atunci tre' sa gasesc o uneltire astfel incat sa determin un copil, cu intelectul si capacitatea de intelegere a unui pui de pisica, sa faca cum/ce/cat/cand vreau eu. De ce? Pentru ca "eu te-am facut, eu te omor"; pentru ca "Vezi? baietelul ala nu plange. Vaiiii, ce rusineeeee!" Si aici intervine rusinea. Nici tu ca adult nu stii care sunt limitele rusinii, dar te mai caci asa pe tine in fata copilului, o faci pe seful. Si atunci ii zici ca e rusine sa planga, e rusine sa tipe, e rusine sa fie murdar, e rusine sa isi doreasca TOATE JUCARIILE dintr-un magazin, e rusine ca nu pupa icoane, e rusine ca se caca in pampers si la 3 ani, e rusine ca roade suzeta si la 2 ani -asta dupa ce i-a dat-o la degustat si cainelui din fata blocului, e rusine ca nu stie CEL PUTIN o poezie, la fel ca Gigel (Vai, tu, dar nepotu' lu Xulescu numara pana la 20 de catralioane - in 87 de limbi si dialecte), e rusine ca sta la ma-sa la in brate, e rușine. In general e rusine!!!!!!! Daca nu se conformează standardelor, daca nu merge cu turma, e RUȘINE!!!!
2. Se învață in brate. Pai?! Nu-i normal? Zau ca n-as avea juma' de tona si eu as vrea sa fiu carata in brate! NON STOP!
3.Atenție excesiva.Cica, zic astia mai experti in "parenting" decat mine, ca nu e bine sa ii dai toata atentia copilului, pentru ca dupa aia nu o sa mai fie independent, pentru ca o sa fie mamos, pentru ca o sa fie un papa lapte (ingrijorator - Mihai inca papa lapte), pentru ca va avea mereu nevoie de atentie. PAI SIIII?????? Cine nu ar vrea atentie? Si ce-o fi asa gresit ca vrea atentie? Daca o am (atentia adica), de ce sa nu i-o ofer? Apai, asta micu' de aproape 1 metru, nu e al meu? Oare nu am facut un angajament fata de el in momentul in care mi-am dat seama de existenta lui? Sau l-am facut doar pt ca "a venit vremea"???La drept vorbind, asa ca sa ma perii singura, nu-mi venise vreme, ca-s o mama tanara - MILF cum ar zice multi :>
4. Nu ii mai explica tot, interzici si gata. Clar, e o logica grozava, care sigur imi va ajuta copilul pe viitor. Pentru ca el acum e mic si prost si nu intelege daca eu ii explic de 1000000 ori acelasi cacat. "Scoate-i suzeta, nu ii face bine, nu ii mai da lapte din biberon, ca face nu stiu ce". ZAu?! Da eu oare unde traiesc? Oare eu m-am nascut odata cu Misu si sunt la fel de lipsita de informatii ca el? Stiu, bre, stiu toate astea, la fel cum stiu si efectele folosirii indelungate a oricarui "obEct". Dar, nu e mai simplu (pentru mine, ca-s comoda) sa il las in ritmul lui?! M-am chinuit peste juma de an sa arunc suzeta aia la caini, la pisici, la porci, la bebelusi, la mamaia, la tataia, la wc, la gunoi. Degeaba! Pana cand Mihai n-a decretat ca e mare, ca nu mai e bebelus, pana cand nu a aruncat-o (suzeta nr. 20 cred) singur la caini, degeaba!
5.Nu poti sa fii prietena cu copilul. Sac! Momentan pot! "Na, na, na, na!" S
6.Nu ii mai lua toate jucariile. Pai nu i le iau, ca doar nu-s vaduva lu Steve Jobs. Ii iau ce ii place, cand ii place si cand are nevoie.
7. Nu mai dormi cu el in pat. O sa il inveti dependent de voi. Dar partenerul nu se supara? Ei, iaca! Da' nu e si al lui? cum adica? Sa las copilul sa doarma singur intr-o camera si noi 2 sa ne lafaim la tv si alte alea? Nu, nene! Dormim la gramada, ca triburile! Si ce bine e cand te trezesti cu genunchi in gura, cu vorbe in timpu noptii, cand te trezesti speriat pentru ca deodata il auzi pe Mihai ca il invoca pe Mickey.
8.Nu stii sa vorbesti decat despre Mihai. Gresit! Nu stiu sa ma laud decat cu Mihai, pentru ca este singurul lucru cu adevarat bun pe care l-am facut si care mi-a iesit PERFECT!
Sa lasam doar 8 puncte momentan.
P.s. Nu sunt o mama perfecta, dar vreau sa fiu. Dar la fel ca si rusinea, perfectiunea e relativa. Nu-mi cer scuze fata de cei care cred ca bravez cu "meseria asta". Chiar nu bravez! E meseria la care ma pricep, cel putin pana acum, e singurul job care imi place, e jobul unde vin de placere :)
p.p.s N-am alaptat in public, nu l-am purtat in sisteme ergonomice, nu i-am luat totul bio/mio, nu l-am dus in concedii in locuri misto, nu i-am cumparat haine/jucarii scumpe, nu ii iau tot ce au ceilalti copii pentru ca nu am asa multi bani ca alti parinti, dar ce fac altfel decat MULTI PARINTI care ma inconjoara : IMI IUBESC SI IMI RESPECT COPILUL, ASA MIC CUM E!
Si, "mama, (s)tai" cum zice Mișu, ca exista mai multe tipuri de parenting. CIO (cry it out) sau AP (attachment parenting - al cărui fan înfocat ma declar ca sunt). Dar nu asta e important!
In ultimele 2 luni (sper sa nu ma insele memoria si orientarea in spatiu temporal asa tare), am citit minim 4 "scrisori" ale unor parinti catre alti parinti. Pana si in era tehnologiei, tot la biata scrisoare ajungem (chiar si asa, sub forma unei postari pe-un blog de 5 lei rupt, cum e al meu).
Asa ca vreau si eu scrisoare mea, adresata părinților de pe cealaltă parte a graniței de "parenting", dar si celor care nu au copil si care acum sunt SUFOCAȚI pana peste cap de prietenii/cunoștințele cu copii si despre poveștile cu gradi, doamna, etc.
1. Rușinea e o chestie la fel ca binele. Sunt niște limite impuse de oameni, atunci cand sunt obositi, nervoși, flamanzi, însetați, stresați, etc. Adică, eu - părintele atotputernic, vad ca mana de om pe care o am in dotare nu face ce zic eu. Si atunci tre' sa gasesc o uneltire astfel incat sa determin un copil, cu intelectul si capacitatea de intelegere a unui pui de pisica, sa faca cum/ce/cat/cand vreau eu. De ce? Pentru ca "eu te-am facut, eu te omor"; pentru ca "Vezi? baietelul ala nu plange. Vaiiii, ce rusineeeee!" Si aici intervine rusinea. Nici tu ca adult nu stii care sunt limitele rusinii, dar te mai caci asa pe tine in fata copilului, o faci pe seful. Si atunci ii zici ca e rusine sa planga, e rusine sa tipe, e rusine sa fie murdar, e rusine sa isi doreasca TOATE JUCARIILE dintr-un magazin, e rusine ca nu pupa icoane, e rusine ca se caca in pampers si la 3 ani, e rusine ca roade suzeta si la 2 ani -asta dupa ce i-a dat-o la degustat si cainelui din fata blocului, e rusine ca nu stie CEL PUTIN o poezie, la fel ca Gigel (Vai, tu, dar nepotu' lu Xulescu numara pana la 20 de catralioane - in 87 de limbi si dialecte), e rusine ca sta la ma-sa la in brate, e rușine. In general e rusine!!!!!!! Daca nu se conformează standardelor, daca nu merge cu turma, e RUȘINE!!!!
2. Se învață in brate. Pai?! Nu-i normal? Zau ca n-as avea juma' de tona si eu as vrea sa fiu carata in brate! NON STOP!
3.Atenție excesiva.Cica, zic astia mai experti in "parenting" decat mine, ca nu e bine sa ii dai toata atentia copilului, pentru ca dupa aia nu o sa mai fie independent, pentru ca o sa fie mamos, pentru ca o sa fie un papa lapte (ingrijorator - Mihai inca papa lapte), pentru ca va avea mereu nevoie de atentie. PAI SIIII?????? Cine nu ar vrea atentie? Si ce-o fi asa gresit ca vrea atentie? Daca o am (atentia adica), de ce sa nu i-o ofer? Apai, asta micu' de aproape 1 metru, nu e al meu? Oare nu am facut un angajament fata de el in momentul in care mi-am dat seama de existenta lui? Sau l-am facut doar pt ca "a venit vremea"???La drept vorbind, asa ca sa ma perii singura, nu-mi venise vreme, ca-s o mama tanara - MILF cum ar zice multi :>
4. Nu ii mai explica tot, interzici si gata. Clar, e o logica grozava, care sigur imi va ajuta copilul pe viitor. Pentru ca el acum e mic si prost si nu intelege daca eu ii explic de 1000000 ori acelasi cacat. "Scoate-i suzeta, nu ii face bine, nu ii mai da lapte din biberon, ca face nu stiu ce". ZAu?! Da eu oare unde traiesc? Oare eu m-am nascut odata cu Misu si sunt la fel de lipsita de informatii ca el? Stiu, bre, stiu toate astea, la fel cum stiu si efectele folosirii indelungate a oricarui "obEct". Dar, nu e mai simplu (pentru mine, ca-s comoda) sa il las in ritmul lui?! M-am chinuit peste juma de an sa arunc suzeta aia la caini, la pisici, la porci, la bebelusi, la mamaia, la tataia, la wc, la gunoi. Degeaba! Pana cand Mihai n-a decretat ca e mare, ca nu mai e bebelus, pana cand nu a aruncat-o (suzeta nr. 20 cred) singur la caini, degeaba!
5.Nu poti sa fii prietena cu copilul. Sac! Momentan pot! "Na, na, na, na!" S
6.Nu ii mai lua toate jucariile. Pai nu i le iau, ca doar nu-s vaduva lu Steve Jobs. Ii iau ce ii place, cand ii place si cand are nevoie.
7. Nu mai dormi cu el in pat. O sa il inveti dependent de voi. Dar partenerul nu se supara? Ei, iaca! Da' nu e si al lui? cum adica? Sa las copilul sa doarma singur intr-o camera si noi 2 sa ne lafaim la tv si alte alea? Nu, nene! Dormim la gramada, ca triburile! Si ce bine e cand te trezesti cu genunchi in gura, cu vorbe in timpu noptii, cand te trezesti speriat pentru ca deodata il auzi pe Mihai ca il invoca pe Mickey.
8.Nu stii sa vorbesti decat despre Mihai. Gresit! Nu stiu sa ma laud decat cu Mihai, pentru ca este singurul lucru cu adevarat bun pe care l-am facut si care mi-a iesit PERFECT!
Sa lasam doar 8 puncte momentan.
P.s. Nu sunt o mama perfecta, dar vreau sa fiu. Dar la fel ca si rusinea, perfectiunea e relativa. Nu-mi cer scuze fata de cei care cred ca bravez cu "meseria asta". Chiar nu bravez! E meseria la care ma pricep, cel putin pana acum, e singurul job care imi place, e jobul unde vin de placere :)
p.p.s N-am alaptat in public, nu l-am purtat in sisteme ergonomice, nu i-am luat totul bio/mio, nu l-am dus in concedii in locuri misto, nu i-am cumparat haine/jucarii scumpe, nu ii iau tot ce au ceilalti copii pentru ca nu am asa multi bani ca alti parinti, dar ce fac altfel decat MULTI PARINTI care ma inconjoara : IMI IUBESC SI IMI RESPECT COPILUL, ASA MIC CUM E!
luni, 10 martie 2014
Cum e sa fii fericit
N-am mai scris...de ce? uite d-aia. N-am mai scris pt ca as fi avut atat de multe de insirat si eu nu reusesc sa le pun cap la cap sa iasa ceva frumos. Si-n plus, in afara de mine (care mi-s cel mai aprig fan), cine ma mai citeste cand au aparut atatea si atatea bloguri? Care mai, care mai, care mai (ca-n povestea aia freeky dicky a lu creanga).
Dar asa cum este previzibil deja, astazi, am sa scriu despre Mihai.
Pentru cei care nu stiu (desi e imposibil sa nu fi aflat cine e Mihai), Mihai este dragostea vietii mele, este omul care a dat un rost existentei mele, este cel care m-a facut om, este cel care ma motiveaza zilnic, cel care ma provoaca zilnic, ma testeaza, imi pune limitele la test, rabdarea la incercare. Mihai este barbatul vietii mele, este jumatatea mea, este sange din sangele meu...este tot ce e mai bun, mai frumos si mai pur pe lumea asta.
Cu alte cuvinte, Mihai este Mihai!
Mihai a venit la momentul potrivit pentru mine si pentru Radu (a.k.a. dumnealui tatal).
A venit sa ne zdruncine universul, sa ne scoata din bodegi, sa ne puna mintile in ordine, sa ne responsabilizeze, sa ne maturizeze, sa ne invete sa ne bucuram de lucruri mici, sa ne readuca aminte cum e sa razi in hohote pentru nimic, cum e sa desenezi cand te doare capul, cum sa te joci la 3 dimineata doar pt ca asa vrea el, cum e sa stii involuntar toate cantecele de la toate desenele animate, cum iti apare in cap un scanner invizibil care vede imediat intr-un hypermarket numai laptele praf, scutece, servetele umede si jucarii.
Noi am ajuns, fara sa ne dam seama, ca desi Mihai sa nu mai fie interesat de Mickey, sa ramanem lipiti de TV sa vedem ce se intampla in continuare.Si glumele s-au metamorfozat, din cele cu tenta sexuala in cele cu privire la Banane in pijamale, dr. Plusica, Jake si piratii din tara de nicaieri, etc.
Nu e un secret pt nimeni viata mea dinaintea lui Mihai. Haos, dezmat, agitatie, program dezorganizat, ma rog....am avut o adolescenta prelungita. O adolescenta in care am facut cam tot ce se putea face, o perioada in care am fost propriul meu stapan dar si sclav, o perioada in care mi-am batut joc de multa lume, dar mai ales de mine, o perioada in care am iubit si n-am fost iubita, o perioada in care tot cautam dragoste, dar care era imposibil de vazut cu atatea tentatii in jur. Facusem cam tot ce se putea face, pana cand ceasul biologic sau, ma rog, cineva/ceva, mi au dat de inteles ca trebuie altceva. Si uite asa a aparut Mihai.
Abia cand l-am vazut prima data pe Mihai am constientizat ca am un copil, ca e al meu si ca nu pot sa nu ii mai raspund la telefon sau sa ii zic ca nu eram acasa cand m-a cautat, sau ca am iesit cu altcineva. Nu, Mihai a venit ca sa stea. Si bine a facut!
Am plans cand l-am vazut prima data, am plans cand am ajuns acasa de la spital si mai plang uneori si acum.Uneori inca nu imi vine sa cred ca el este minunea din viata mea si ca orice s-ar intampla, o sa ne avem unul pe altul toata viata. E un sentiment tare linistitor, sa stii ca atunci cand pui capul pe perna seara, e cineva in spatele tau care din cand in cand in somn mai zice "mama".
Mi-am pierdut indemanarea de a scrie, dar repetio matter studiorum, asa ca...or mai fi si nu se vor mai povesti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)