Era o emisiune la protv cand eram eu copil mic si prost. Da, vorba aia, acum doar am mai crescut.
Luna trecuta a venit pt mine ca sa-mi schimbe radical cursu' apelor care curg in viata mea. Detaliind....incepe povestea lui Gogu, cronologic redata mai jos.
19 noiembrie 2010 Sunt o celula mica de tot, incep diviziunea. Nici macar eu nu stiu de existenta mea.
5 decembrie 2010 Incep sa prind "glas" si sa ii anunt pe parintii mei ca sunt viu, ca traiesc, ca imi bate inima, desi sunt departe de a arata ca ei. Pana in ianuarie am timp sa-mi fac si mai bine simtita prezenta. Da`mama stie deja, mi-a auzit si inima, m-a si vazut.
Ca sa se stie si mai bine despre mine, vreau sa ii creez mamei diverse stari, sa stie ca nu mai e singura, indiferent ce-ar face sau unde s-ar duce. Nu o mai las sa doarma, ii provoc greturi, ameteli si trebuie s`o fac mai sensibila la unele mancaruri. Ea se adapteaza mai greu, vad ca slabeste si ca sistemul ei imunitar ar vrea sa ma respinga pentru ca raceste constant si eu nu trebuie sa iau pastile, asa ca o chinui cu febra si frisoane. Om vedea noi care pe care pana la urma.
Tot din vina mea, mama mea plange mereu sau rade mereu, isi schimba starea de spirit foarte repede. Tot eu sunt responsabil si pentru cearcanele ei. Dar chiar si asa, eu cred ca e frumoasa, n-o vad inca.
Uite asa trece timpul si mama s-a obisnuit cu mine, stie ca sunt, abia asteapta sa ma vada. Tata e incatat, speriat si curios. Inca nu a aflat ca sunt baiat ca el si ca o sa poata sa ma duca la pescuit si la vanatoare. El vrea doar sa fiu sanatos!
15 martie 2011 Ma plictisesc aici, incep sa cresc, desi mama nu s-a ingrasat si nici burta nu prea are. Si pentru ca ma plictisesc, ia sa dau eu din picioare sa vedem ce se intampla. Da`nu prea am forta, asa ca mama o sa creada ca are fluturi in stomac. Simt ca pune mana pe burta'! Deci a sesizat ghionturile mele. Peste 2 zile trebuie sa mergem la medic, sa afle si parintii mei ca sunt un baiat frumos.
17 martie 2011 Mama afla prima ca sunt baiat. Ii spune si lui. Lui inca nu-i vine sa creada. Si-a dorit foarte mult sa ma aiba, indiferent de ce as fi fost. Dar acum ca a aflat ca sunt baiat, e in culmea fericirii. Ii dau voie si lui in seara asta sa simta un ghiont de-al meu. SI cum l-a simtit, s-a emotionat. Abia astept sa`l vad pe tata! Sigur o sa ne intelegem bine.
Cresc, cresc si iarasi cresc. Si asa imi castig spatiu de desfasurare prin intunericul asta.
Ma tot plimba mama de dimineata pana seara si parca as vrea sa mai stea si linistita si nu vreau sa o mai lasa sa se duca la munca. Ii provoc iarasi somnolenta, foame, dar mai rau este ca, stiu ca sunt un baiat rau, din cauza mea i se umfla picioarele de abia poate merge, mainile de abia mai poate scrie si o doare si capul. Ce sa-i fac eu daca nu vrea sa stea linistita? Ma tot minte si`mi spune ca mai avem putin si o sa stam linistiti, acasa. Pai cand?! Eu trebuie sa cresc, nu sa ma plimb.
Cand e tata prin preajma, ii simt mereu mana. Cred ca ma iubeste. Si eu pe el, dar n-am cum sa ii zic acum.
Parintii astia ai mei se tot cearta. E din cauza mea, pt ca ii dau stari ciudate mamei, e nervoasa mereu si se ia de tata. O sa isi dea seama ca greseste mult. Tata o iarta mereu.
A venit caldura si cu ea picioare mai umflate, oboseala din plin, nervi si loviturile mele puternice. Mama crede ca inot pentru ca ma misc in toate partile. Dar suntem acasa. Si e si tata mereu cu noi acum. Cat de bine imi e. Nu stiu saraca mama cat mai duce, ca abia se misca, fata de iarna cand alergam cu ea pe la metrou si prin zapada.
Eu am crescut mare si nu prea mai am loc aici. Mai am atat de putin pana cand o sa ii vad pe parintii mei, cred ca au si ei emotii. Medicul a zis sa asteptam pana pe 15 august.
8 august 2011, ora 00:15 Ma simt prea ingramadiiiit! Vreau afara! Tre sa fac ceva sa stie si mama. Stiu, o sa ii provoc contractii. Ura! S-a hotarat sa mergem la spital; VREAU AFARA MAI REPEDE! Din ce inteleg, medicii nu vor sa ma vada in noaptea asta. Pe maine atunci!
9 august 2011 ora 9 Mergem la control. Eu sunt gata de venit, ei nu sunt gata sa ma primeasca! Sauu...?
ora 10.35...Uite-o pe mama!!!!!!!
Buna ziua, eu sunt Mihai Alexandru, am 3300 g si 50cm si imi pare bine sa va cunosc! Prezentati-vs, pe rand si incet, pt ca am toata viata inainte!
Admit ca m-am inspirat din "Jurnalul unui copil nenascut".
Va multumesc!
