Cele mai mișto chestii din viata mea au început vara. Începând cu viata mea (ca-s născuta vara), fii miu (născut tot vara), mama (tot vara), iubirile alea mari care lasă cicatrici au început tot vara.
Cu primele 3 chestii, treaba e clara. Pe mine ma ador, pe fii miu il divinizez si pe mama, deh, stiti voi.
Cat despre iubirile alea care lasa cicatrici, aici e buba mare, cicatricea mare de tot.
Prima cicatrice o are toata lumea, aia din adolescenta. imposibil sa nu o aiba cineva. Si pe cat de nasoala e cand o capeti, pe atat de misto e acum (dupa 10-11 ani) cand te uiti la ea. Ai senzatia ca ai fost in transee pe undeva si aia e medalia pe care ai primit-o pt ca rezistat cu stoicism si pt ca ai urcat in rai si ai coborat inapoi in infern. Si asta de cateva ori. Urmand sa ramai in infern pe parcursul "stanțării" cicatrii.
Dar important este ca trece. Peste cativa ani e posibil sa te întâlnești, voit sau accidental cu "ștanțatorul". Si o sa fie misto. O sa fie o intalnire dintre 2 "camarazi" care discuta despre ce a fost. Si ce misto era adolescenta.
Dupa ce primesti prima cicatrice iti juri ca o sa iti bati joc de toata lumea, doar ca le faci si tu altora semne, numa asa de-al dracu. Ca sa sufere si altii cum ai suferit tu. Sa ii doara si pe ei cum te-a durut pe tine. Sa ramana si ei fara aer cum ai ramas tu.
Si faci asta, o faci...si iti iese bine. Al dracu de bine. Prea bine. Parca ai fi fost facut pe asta. si te simti un semi-zeu. Iti si spui asa..trimisul zeilor pe pamant, sa salveze muritorii de rand de la "micime".
Si fix atunci cand esti in glorie, apare. Si apare, frate. Si iti da knock out.
Prima impresie : "alt muritor de rand care va ceda farmecelor mele indoielnice". Si te tii tare, stiff as a stick. sau cel putin asa vrei tu sa crezi. sa dai senzatia ca detii controlul. Cand de fapt, cand apare, ti se taie respiratia, ti se inmoaie picioarele si incepi sa te comporti penibil si stangaci.
What the actual fuck?! Tu detii controlul si acum apare EL, care-ti hâțână tot, frate! si la propiu si la figurat. Si ce misto e la propriu !
Dar nu iti faci sperante, conditiile au fost puse de la inceput, nu se preconizeaza a fi de durata. Si urmeaza una dintre cele mai misto perioade din viata ta, cand te suna la miezu noptii sa-ti zica una alta, cand simti ca te implici mai mult decat stiai ca poti, cand iti pasa poate chiar prea mult. Atat de mult incat poti pleca de acasa fara remuscari. Mda, dementeala adolescentina in your 20's. Si ce misto e !
Dar, cum lucrurile frumoase se termina relativ repede, incepi sa devii iar semi zeu si din teama de implicare, te inchizi in carapace, nu mai raspunzi la telefoane la miezu noptii, doar la cel din noapte de revelion cand iti zice ca era ca lumea daca ati fi fost impreuna. Si tu esti dur, mergi in continuare in idiotenia ta. Chiar daca inghiti in sec si cicatricea apare si incepe sa doara. Tare.
Nici nu credeai ca a 2 a cicatrice poate sa doara atat de tare. Nici nu ti-ai imaginat ca poti sa ai o a 2 a cicatrice. Cum sa existe muritor care sa ingenuncheze un zeu?!
Dar ii dai inainte, ca esti un zeu prost si cu o ambitie prost canalizata. Gasesti refugiu. Desi ai avea variante. Ai putea sa mergi acolo unde trebuie. Dar ti-e frica si esti prost. Si atunci ramai pe loc. Si incerci sa bandajezi cicatricea cu alcool. nopti pierdute, munca cat cuprinde.
Si vine o perioada cand lucrurile intra intr-o anumita ordine..."fireasca" i-ar spune unii. Faci ce zice societate. Si e ok. Esti multumit. Nu fericit, pt ca nici tu nu stii exact cum descrii fericirea.
Si traiesti asa a la long. Pana intr-o zi. Cand....total neasteptat, apare, frate. Iar! Si iar iti da knock-out, exact ca atunci. Fara nicio diferenta. Ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc. Si cand vorbesti/vorbiti...e la fel. Nefiresc si incorect de la fel - stiu, exprimare de tot cacatu, dar fix asa e.
Si incepi sa te inrebi : "cum mama dracu sa fie la fel? sa simti la fel? knock out?! iar?!"
Din fericire pt tine, nu e suficient timp sa apara si a 3 a cicatrice. Pt ca spre deosebire de your 20's, in your 30's timpul nu mai are rabdare. Dar iti pare rau ca timpul nu mai are rabdare. Si incepi sa iti pui cea mai de cacat intrebare " CUM AR FI FOST DACA?"
Succes sa traiesti cu acest "what if".
The end !
p.s. You're fuckin perfect to me!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu